– Aici se i-a rândul pentru sacrificii?
– Aici, aici! După mine veți fi! Eu sunt al 852-lea, dumneavoastră – 853-lea.
– Aoleu… Și când oare ne va ajunge rândul?
– Nu vă faceți griji, aici rândul merge repede. În cinstea cui este sacrificiu dumneavoastră?
– La mine – în cinstea dragostei. Iar la dumneavoastre?
– Iar la mine – în cinstea copiilor. Copiii – sunt universul meu!
– Iar dumneavoastră ce ați adus ca sacrificiu?
– Viața mea personală. Doar să fie copiii sănătoși și fericiți. Totul, totul pentru ei. Vroia să mă i-a de soție un bărbat inteligent – nu am dat acordul. Cum să le aduc în casă tată vitreg? Am lepădat și serviciul iubit, deoarece era departe. M-am angajat dădacă la o grădiniță, ca să fie la vedere, îngrijiți, hrăniți. Totul, totul copiilor! Nimic pentru sine.
– Aoleu, chiar vă înțeleg bine. Dar eu doresc să-mi sacrific relațiile relațiile… Înțelegeți, între mine și soțul meu, demult nu a mai rămas nimic… El are amantă. Și la mine pare să apară pe orizont alt bărbat, iar… Să fi fost să plece soțul primul din casă! Dar el nu pleacă la amanta sa! Plânge… Zice că s-a obișnuit cu mine… Și mi-i jale de el! Plânge! Așa și trăim…
Se deschide ușa și se răsună un glas: «№ 852, treceți!».
– Am plecat. Așa retrăiesc!!! Dar dacă nu să-mi primească sacrificiu?
№ 853 liniștit așteptăm rândul.
Timpul trece foarte încet, și iată din cabinet se arată № 852.
– Ce? Ce-i acolo? Ce v-au spus? A fost primit sacrificiu?
– Nu… Au zis că există o perioadă de probă. M-au trimis să mă mai gândesc.
– Dar cum? De ce cauză? De ce nu acum?
– Of, drăguțo, ei m-au întrebat: «V-ați gândit bine? Aceasta va fi pentru totdeauna!». Iar eu lor le zic: «Nu-i nimic! Copiii vor crește, vor aprecia sacrificiul făcut de mamă în cinstea lor». Iar ei mie: «Luați locul și priviți la ecran». Iar acolo arăta un film atât de straniu! Despre mine! Se părea că copiii au crescut deja. Fiica s-a căsătorit departe după hotare, iar fiul îmi sună odată pe lună, parcă îl impune cineva, nora vorbește prin dinți… Eu îi zic lui: «De ce oare fiule astfel te comporți cu mine, pentru ce?». Iar el mie: «Nu te băga, mamă, în viața noastră, fii amabilă. Nu ai cu ce să te ocupi?». Dar cu ce să mă ocup eu, parcă eu în afară de copii mai mult nici nu m-am ocupat de nimic??? Ce înseamnă aceasta, că copiii nu mi-au apreciat sacrificiu? Degeaba oare m-am stăruit toată viața?
De la ușa cabinetului se aude: «Următorul! № 853!».
– Of, mi-a venit rândul… Doamne, m-ați dezorientat de tot… Ce înseamnă aceasta??? Of, fie! – Treceți vă rog, luați locul. Care este sacrificiul dumneavoastre?
– Relațiile…
– Am înțeles… Haideți să vedem.
– Poftim… Uitați-vă, sunt nu tare mari, dar simpatice. Și proaspete, neîntrerupte, doar jumătate de an de când ne-am cunoscut.
– În cinstea cui le jertfiți?
– Pentru a păstra familia…
– Care familie, familia voastră? Dar ce, merită de păstrat?
– Cred că da! Soțul are amantă, de-a lungul timpului trece pe la ea, minte tot timpul, nu mai am de acum puteri.
– Iar dumneavoastre cum procedați?
– Dar ce pot face eu? A apărut în viața mea un alt bărbat, se pare că avem relații.
– Și dumneavoastră ați hotărât noile relații să le sacrificați?
– Așa… Ca să-mi păstrez familia.
– Care familie? Dumneavoastre singure spuneți că soțul – are altă femeie. Dumneavoastre – alt bărbat. Despre care familie aici merge vorba?
– Și ce acum? După pașaport parcă suntem încă căsătoriți! Înseamnă că suntem familie.
– Vreți să spuneți că dumneavoastre totul vă convine?
– Nu! Sigur că nu! Cum oare poate așa ceva să convină? Eu tot timpul sunt plină de lacrimi, retrăiesc!
– Dar să treceți la noile relații din contra nu sunteți de acord deloc, așa?
– Poate nu sunt atât de sincere cum păreau, așa simplu petrecem împreună timpul… În fine, nu-mi pasă de ele!
– Bine, dacă nu vă pasă dumneavoastre, atunci nouă și mai mult. Dați jertva dumneavoastră.
– Dar mie mi-au spus că aici arătați și un film. Despre viitor! De ce nu-mi arătați mie?
– Filme aici se arată diferite. Cuiva despre viitor, cuiva despre trecut… Dumneavoastră o să vă arătăm despre prezent. Pornim, priviți.
– Of, of! Parcă sunt eu! Dumnezeule, eu ce, așa arăt??? Este o minciună! Am grijă de mine.
– Acesta este sufletul dumneavoastră, care se proiectează astfel pe exterior.
– Ce, chiar astfel??? Umerii jos, buzele ca o linie, ochi mâhniți, părul scârbit…
– Iată așa arată oamenii, sufletul cărora plânge…
– Dar cine este acel băiețel? Este foarte drăguț… Priviți cum mă îmbrățișează!
– Nu l-ați cunoscut, nu-i așa? Acesta-i soțul dumneavoastră. În proiecția sufletului.
– Soțul? Ce prostie! El este un om matur!
– Iar în suflet – un copil. Și vă îmbrățișează ca pe mămică…
– Dar el și în viață-i așa! Mă cuprinde. Se trage spre mine!
– Înseamnă că el spre dumneavoastre, nu dumneavoastre spre dânsul?
– Eu din copilărie am învățat – femeia trebuie să fie mai puternică, mai înțeleaptă, mai hotărâtă. Ea trebuie să aibă grijă și de familie și să îndrume soțul!
– Mai așa și s-a primit. Mămica puternică, deșteaptă, hotărâtă conduce cu băiețelul său de bărbat. Și-l ceartă, și-l jelește, și-l mângâie, și-l iartă. Oare ce ați vrut?
– Foarte interesant! Doar eu nu sunt mamă-sa, sunt soția lui! Iar acolo pe ecran… El pare atât de vinovat, și pare fuge chiar acum iar la cățeaua sa, dar eu totdeauna îl iubesc!
– Sigur, bineînțeles, așa și se întâmplă: băiețelul se va juca pe stradă și va veni acasă. La mămica iubită. Se va plânge, se va supune… În fine, the end. A ajuns spre sfârșit întâlnirea noastră. Faceți din dragoste sacrificiu? Nu v-ați răzgândit?
– Iar viitorul? De ce nu mi-ați arătat viitorul?
– Pentru că nu-l aveți. Cu astfel de prezent – o să fugă «bebelușul» dumneavoastră maturizat, dacă nu la altă femeie, în brațele bolii. Sau în genere – în pustietate. În fine va găsi o cale pentru a fugi de după fusta mamei. El tot își dorește să crească, se pare…
– Iar ce să fac eu atunci??? Pentru ce atunci este sacrificiu meu?
– Dumneavoastră știți mai bine. Poate tare vă place să fiți mămică pentru un bărbat matur! Mai mult decât soție!
– Mămicile tot adesea pot fi femei iubitoare, chiar foarte des. Ce ați hotărât? Sunteți gata pentru sacrificiu? Pentru a păstra ceea ce aveți și soțul și mai departe să rămână “băiețel”?
– Nu … Nu sunt decisă. Mai am nevoie de timp, să mă mai gândesc.
– Sigur, sigur. Noi vă oferim timp pentru a vă mai gândi.
– Dar sfaturi oferiți?
– Cu mare plăcere.
– Spuneți vă rog, ce trebuie de făcut ca soțul meu… cum să zic, să maturizele?
– În primul rând, continuați să-i fiți mămică. Amintiți-vă de sine și învățați-vă să fiți femeie. Seducătoare, emoționată, misterioasă, dorită. Acestei femei vrei să-i dărui flori și să-i cânți serenade, dar nu să plângi în sânul ei moale și cald.
– Sigur? Credeți că o să ajute?
– Adesea ajută. Doar că, numai în cazul în care dumneavoastră totuși o să alegeți să fiți Femeie. În orice caz, vă puteți întoarce! Relațiile dumneavoastră sunt minunate, noi cu mare plăcere o să le primim. Știți oare câți oameni în lume visează la așa relații? Dacă totuși o să vă decideți să le sacrificați în favoarea nevoiașilor – vă așteptăm cu drag!
– O să mă mai gândesc…
№ 853 pierdut a ieșit din cabinet, tremurând strânge spre sân relațiile.
№ 854, tremurând de retraială, intră în cabinet.
– Sunt gata să-mi jertfesc toate interesele personale, doar ca mama să nu fie supărată.
Ușa se închide… Prin culoar se plimbă oameni, strângând în brațe dorințele, capacitățile personale, cariere, talente, posibilități – totul, ce sunt gata să sacrifice.