A fost o dată când am fost nevoit să trăiesc fără apă caldă doi ani. Mai sigur, se scurgea la bucătărie, iar în baie de abia picura așa, încât era imposibil să faci un duș, numai cu multă răbdare să umpli cada în vreo patruzeci de minute aproximativ. Din cauza că-ți dorești să faci baia dimineața și seara, fiecare din membrii familiei cheltuiau pentru aceasta o oră și jumătate în fiecare zi. Clar lucru, că numai apăruse problema, am spus soțului să chemăm un instalator, iar el a spus: «Instalațiile sunt vechi, apartamentul este închiriat, ce vrei tui? Nu o să începem o reparație majoră și să spargem pereții, nu-i așa? Hai să rămână lucrurile cum sunt». Și noi am continuat să trăim așa cum este. Nu mai țin minte de ce mi-am ieșit din sărite, dar într-o bună zi am provocat un mare scandal, după care a fost și chemat instalatorul. Instalatorul a plecat în cinci minute și am rămas disperată. Am deschis robinetul și de acolo a țâșnit un jet puternic de apă roșiatică.
S-a aflat că acolo s-a îngrămădit rugină, a fost nevoie să pocneșți câteva ori și blocajul a dispărut. Înțelegeți? Doi ani fără apă fierbinte – un apel și câteva mișcări.
Cu ușurință pot să recunosc, că problema se ascunde în neglijența noastră, dar istorii asemănătoare aud destul de des.
Prietenii noștri zece ani au locuit într-un apartament incomod, unde tot timpul nu ajungea loc pentru ceva. Așa de tare îl urau, încât nu doreau să facă nici o reparație. Spre sfârșit au părăsit-o și s-au mutat în altul, măcar că tare își iubeau sectorul. Când începuse să se strângă au descoperit o mulțime de lucruri vechi: îmbrăcăminte, îngrijit așezată în valize și alocată pe dulap; mezaninul înfundat de materialele pentru reparațiile care nu au mai fost; rafturi căptușite de cutii nedeschise de cărți și cine mai știe ce gunoaie mici – de la brodării începute, pân la suvenire din fostele călătorii; cămara cu covorul bunicii, pătuțul și o mașină de spălat stricată. Se pare că în casă sunt multe locuri de pe unde se ștergea praful, dar niciodată cu seriozitate nu se băga nimeni pentru a verifica ce este acolo. Și ei neașteptat au descoperit, că toate lucrurile lor cele mai necesare încap în câteva valize, dar cele optsprezece saci vor merge la gunoi.
Să știți, când am venit la ei în vizită, femeia plângea. Deoarece a înțeles: toți aceștia zece ani avea posibilitate de a trăi mai confortabil și simplu fericită.
Dar sunt oameni, care reușesc să existe în propriul său corp cu aceleași condiții.
Mă doare. Mă doare capul, nu tare, dar din an în an zilele slăbiciunii se acumulează în luni, totul se poate de răbdat și cu totul te poți împăca. Deoarece migrena nu se lecuiește, știm noi doar. Dar apoi omul nimerește la un doctor și se descoperă că situația poate fi schimbată (nu prin ghilotină, ci prin preparate antidepresive). Și nu te chinui atunci atâta timp.
Fix așa se întâmplă și cu problemele psihologice, de care nu poți fugi, deoarece «așa e viața», dar și noi nu suntem ideali. Oamenii se luptă cu ele ani întregi, până nu intră în blocaj și atunci descoperă, că o mulțime dintre ele se rezolvă prin antidepresive nu numai pân la starea de a rezista, dar și până la o viață de calitate.
Aceste cuvinte — «viață de calitate» — sunt principale. Ele nu sunt despre: câți bani faci și unde te odihnești. Sunt despre aceea, câte ești nevoit de a suferi, de a răbda. Cu ce trebuie să te împaci, cât de des trebuie să scârțâie din dinți, să închizi ochii și să nu privești în jur, până nu se va face puțin mai ușor. Indiferent la durerile simțite fizic, incomodare sau relațiile, care din diverse motive trebuie păstrate. Odată devine clar, că înduri mai mult decât trăiești. Și aceasta este doar jumătate din tragedie, iar cea mai mare tragedie constă în aceea, că incomoditatea uimitor de des, nu-i necesară deloc. «Doar în a treia zi indianul Ochiul Aspru a observat că în cameră lipsește al patrulea perete». Bine când vorba este despre luni de zile, ci nu zeci de ani.
Vă rugăm să verificați rezistența pereților în care sunteți încuiați fără speranță. Deschideți fiecare ușă, care vă pare închisă. Încercați problemele și sarcinile imposibile, deseori cătușele vechi și ruginite nu sunt nu cu mult mai rezistente decât cele rozove pufoase pentru jocurile sexuale.
Mult mai strașnic este înțelegerea faptului că nu era nevoie să suferi, decât problemele voastre întinse pe mult timp și metoda de rezolvare. Puteți fi fericiți cu mult mai devreme, mai mulți ani deja, nu numai acum când în sfârșit ați depășit inerția. Și toată partea din viață care a fost grea și tristă, avea șansa de a fi altfel, dar voi nu ați știut, și acum nu mai puteți întoarce nimic înapoi.