Coach de afaceri și lector Natalia Grace, în cartea sa «Legile Grace», foarte strict a evidențiat un lucru, care chiar din copilărie ne programează pentru sărăcie.
Acest lucru a fost numit «Legea sărăciei genetice».
«În copilărie, fiind în vizită la o colegă de clasă, noi adesea săream pe pat, în timp ce nu vedeau maturii. Ne bucuram de resorturi, care în unele locuri erau chiar aproape de suprafață, eram fascinați de praful care se ridica în sus de la săriturile noastre. Când după douăzeci de ani am intrat pe la prietena mea din copilărie, eram rău uimită văzând în colțul camerei aceeași canapea, pe care săream noi odată. Ea nici nu s-a schimbat tare din câte puteam ține minte, dar acum eram șocată mai mult de sărăcia și nenorocirea situației. Socoteam mental cât aș fi putut costa procurarea unei canapele noi, înlocuirea scaunelor murdare, oglinzii sparte și sigilate cu un ambalaj de ciocolată. În timp ce vorbeam, în imaginația mea eu văruiam tavanul și schimbam tapetul. Vroiam să spăl geamurile acoperite de muște, să arunc bețe și cartoanele care se arată de sub canapea, ghiveciul de flori spart și legat cu un ciorap. «Dar poate că are probleme cu paralele?» – m-am gândit eu. Iar creierul meu tot era împotrivă și-mi propunea diverse variante: să procur o peliculă adezivă ieftină de culoarea potrivită și să lipesc cu ea peste masă. În ce direcție nu priveam, dădeam peste ceva ce trebuie de reparat, peste murdărie, peste și gunoi. Atunci creierul brusc îmi șoptește: «Cum te gândești, de ce acolo unde e sărăcie permanent este și murdărie?» Acum și eu vă întreb aceasta. Chiar și dacă schimbăm cuvântul «permanent» cu cuvântul «aproape totdeauna» sau «deseori», mai ușor nu se face. Murdăria nu este o manifestare a lipsei de bani, ci a mentalității. Gândiți-vă: murdăria este o manifestare a mentalității corespunzătoare. Și din moment ce murdăria cu sărăcia sunt vecine, atunci sărăcia este un tip de mentalitate. Exact, sărăcia se află în capul nespălat.
La școală aveam o profesoară superbă de literatură – Tamara Grigorievna, cu minte extraordinară, o femeie foarte deșteaptă. Ea a scăpat cumva o frază pe care am ținut-o minte pentru toată viața. Cineva a întrebat-o ce înseamnă filistinism, iar ea a răspuns: «Filistinismul este – să bei dintr-o cană veche ponosită, când una nouă este în bufet». Așa e obișnuit la mulți: pentru zilele negre-s puși banii deoparte, pentru zilele bune – stă o ceașcă albă în bufet, numai că zilele bune sunt cam rărite, iar cu cele negre se umple toată viața. Pentru cei care trăiesc în așteptarea viitorului, ele nici nu mai vin. Și atunci am înțeles destinul: este rușine să fii sărac; este rușine să fii murdar. Este rușine să ai devastare în cap, care afectează inevitabil, cât locuința, atât și mentalitatea copiilor.
Cunosc o femeie, care mai mult de douăzeci de ani economisea banii, ca să-și cumpere o casă de odihnă. Ea una singură creștea două fiice. Fetele trăiau sărac, se alimentau doar cu terci, iar cea mai mare din ele îmi povestea cât de rușine îi era să iasă în curte în pantalonii vechi de catifea cu genunchii reparați. Fata creștea și cu fiecare an, în mod ciudat, se lungeau și pantalonii ei. Centimetru cu centimetru, materialul de jos ascuns s-a desfășurat. Nu era la fel de decolorat ca restul, dar acest lucru trăda trucurile cerșetoare. Apropo, de aicea și a apărut exprimarea: «Nevoia de invenții – este viclenia». Nu e momentul de a povesti, că sistemul în guvernament nu-ți oferă posibilitate să faci destul bani. Nu cert sistemul, ci putregaiul în creer. La aceeași sumă de bani poți arăta și decent și cerșetor. Când mama fetelor în sfârșit și-a cumpărat casa de odihnă, fetele nu aveau la ea niciun interes, în schimb mama era reproșată la nesfârșit că nu le-a învățat ce înseamnă să fii femeie. La fete s-a format complexul cenușăresei. S-au obișnuit să privească la canapele uzate și vase învechite, prosoape ponosite și paltoane purtate de șapte ani, ca rezultat devenind mature aveau frica de a cheltui banii pe sine însuși. De fiecare dată ce-și procurau ceva, rămâneau cu dispoziția stricată: se simțeau de parcă nu merită lucruri noi și bune. Aceasta, dragi prieteni, poartă numele – sărăcie genetică. Ea deacum a pătruns în creer, celule, sânge, oase.
Copiii, care permanent văd unghere ponosite sunt subconștient programați pentru sărăcie. Ei încep să-i simte greutatea chiar în adolescență. Încă Anton Pavlovici Cehov a semnat, că pereții și clasele murdare influențează asupra capacităților studenților de învățare. Murdăria și sărăcia suprimă o persoană, aspectul familiar al unui mediu mizerabil – programează să fii sărac.
Ați putea sigur să-mi obiectați că ura față de sărăcie pentru unii este un stimul pentru dezvoltare și de a câștiga mai mulți bani, dar pun pariul că cu mult mai mulți oameni se prăbușesc sub povara insuportabilă a sărăciei. Cuvintele «nenorocire» și «sărăcie» au ceva comun. Fugăriți de la sine nenorocirea. Fugăriți și sărăcia. Îmi place mult exprimarea: «Bogăția este o stare mentală». Deci, și sărăcia este tot o stare mentală.