Odată, un bărbat în vârstă și nepotul său au decis să meargă pe jos până în oraș. Băiatul era călare pe un măgăruș, iar bătrânul mergea alături.
În timp ce treceau pe lângă o mulțime mare de oameni, au strigat: “Ce păcat! Băiatul călărește pe un măgar, iar bătrânul merge pe picioarele lui!”.
Au crezut că oamenii au dreptate și au făcut schimb de locuri – băiatul mergea și bătrânul stătea pe măgar.
După o vreme, nepotul și bunicul au auzit oamenii spunând: “Ce prostie? Unde ați văzut un băiețel atât de mic mergând?”.
Atunci au decis să meargă împreună și să ia și măgarul cu ei.
Ceilalți oameni au fost indignați:
“Ce prostie: să mergi cu un măgar în apropiere?”.
Când bătrânul și băiatul au auzit asta, s-au urcat pe măgar și și-au continuat călătoria împreună. Dar apoi oamenii au început să spună: “Ce rușine este să torturezi un astfel de animal și să îl călărești cu doi oameni!”.
Bătrânul și băiatul au ajuns la concluzia că poate că oamenii aveau dreptate. Au mers până la pod, au luat animalul în brațe și au început să îl ducă, dar în mijlocul drumului nu s-a mai ținut de el. Animalul a căzut în râu și s-a înecat.
Morala poveștii este următoarea: dacă încerci să fii bun cu toată lumea, nu faci decât să te faci mai rău. Singurul lucru care contează este cine ești cu adevărat, nu ceea ce cred alții despre tine.