1. Fiind oameni nefericiți, nu veți putea construi o relație cu un copil în așa fel încât să fie fericit. Și dacă părinții sunt fericiți, atunci nu este nevoie să faceți ceva anume.
2. Mulți oameni cred că totul este în regulă pentru ei, părinți, și doar copiii lor au probleme.
Și se miră, că într-o familie cresc doi copii absolut diferiți: unul cu încredere în sine, cu succes în viață, iar altul – un nenorocit cu o mulțime de complexe, care se plânge tot timpul și este agresiv.
Dar aceasta înseamnă doar că copiii în mod diferit se simțeau în familie, iar unui dintre ei nu-i ajungea atenția părinților. Cineva era mai sensibil și avea nevoie mai mare de iubire, iar părinții nu observau aceasta.
3. Asigurarea că copilul este îmbrăcat și hrănit este îngrijorare, nu educare.
Cu părere de rău, mulți părinți socot că doar îngrijorare va fi suficient.
4. După cum vă comportați cu copilul în copilărie, tot așa se va comporta și el cu voi la bătrânețea voastră.
5. Ca atare, școala trebuie să învețe nu atât matematică și literatură, încât viață.
De la școală nu sunt atât de importante cunoștințele teoretice, încât abilitățile practice: capacitățile de comunicare, de a construi relații, de a fi responsabil pentru propriile cuvinte și fapte, de a-și rezolva problemele, de a negocia, de a dispune de timpul propriu… Anume aceste abilități ajută să te simți sigur în viața matură și să câștigi banii necesari.
6. Dacă în clasele primare copilul dvs nu reușește cu programul școlar, dacă aveți nevoie să stați după asupra lecțiilor împreună cu copilul mult timp – problema nu se ascunde în copil, ci problema e în școală.
Mai dificil – nu înseamnă mai bine! Copilul nu trebuie să se suprasolicite, încercând să ajungă din urmă programul alcătuit de profesori. În clasa întâi, pregătirea temelor ar trebui să dureze de la 15 până la 45 de minute.
7. Este posibil și uneori chiar necesar să pedepsești copiii.
Este nevoie să separați strict copilul și faptele lui. Spre exemplu, voi v-ați înțeles cu copilul să-și facă lecțiile până vă întoarceți de la serviciu, va mânca și va strânge după sine. Și iată. veniți acasă și vedeți imaginea: oală de supă stea neatinsă, manualele nici nu au fost deschise, niște hârtii aruncate pe covor, iar copilul stea cu nasul în tabletă. Cel mai principal aici e să nu te transformi într-o furie, să nu strigi că «la toți copiii sunt ca copiii» și din pruncul vostru o să crească din el zero fără baghetă. Fără nici o agresiune veniți la copil. Zâmbind, cuprendeți-l și spuneții: «Te iubesc mult de tot, dar tableta nu o vezi toată săptămâna». Dar să strigați, să-l jigniți, să vă supărați și să nu vorbiți cu el – aceasta nu o faceți. Copilul este pedepsit cu eliminarea gadgeturilor.
8. Un copil ar trebui să aibă bani de buzunar de la vârsta de șase ani.
Nu sume mari, dar emise regulat, pe care le va gestiona singur. Și este foarte important ca banii să nu devină un instrument de manipulare. Nu controlați pentru ce-i cheltuie, și nu puneți suma de tranșe în dependență de performanța și comportamentul său.
9. Nu trebuie de trăit viața copiilor în locul lor, să decideți ce să facă ei și ce nu, să hotărâți în locul lor problemele, nu puneți presiune asupra lor cu ambițiile, așteptările, instrucțiunile personale.
Voi veți îmbătrâni, și atunci cum vor trăi ei singuri?
10. Eu sunt împotriva controlului constant.
Copilul trebuie să fie încrezut că în familie îl iubesc, îl stimează, cu el se socot și au încredere în el. În acest caz el nu se va lega cu «companie rea» și va evita multe tentații, cărora colegii cu o situație tensionată în familie nu le pot rezista.
11. Când eu lucram la școală, de Ziua cunoștințelor mereu spuneam, că trebuie să învățăm măcar pentru aceea că munca intelectuală se prețuiește mai tare ca munca fizică și se plătește mai bine.
Și după ce terminați studiile puteți avea un servici pe placul vostru și bine plătit.
12. Dezordinea în camera adolescentului corespunde cu starea lui internă.
Așa se exprimă în exterior haosul din lumea lui spirituală. Bine dacă el se mai spală… Puteți cere să-și facă ordine în lucrurile sale doar atunci când ele depășesc hotarele camerei lui proprii.
13. A educa – nu înseamnă să-i lămurești cum să trăiască. Aceasta nu funcționează.
Copiii se dezvoltă doar prin analogii. Ce se poate și ce nu, cum trebuie și cum mai bine să nu procedezi copiii înțeleg nu din cuvintele părinților, ci strict din faptele lor. Mai simplu zis, dacă tatăl zice că-i dăunătoare băutura, iar pe singur nu-l găsești treaz măcar o zi – există multe șanse să devină copilul alcoolic. Acesta este cel mai potrivit exemplu, dar lucrurile mai subtile, copiii le prind și le adoptă nu mai puțin sensibil.
14. La copii trebuie de povestit în general despre viață, dar nu despre aceea cum trebuie de trăit.
Dacă părintele poate vorbi cu copilul doar despre probleme – el are probleme.
15. Dacă copilul încearcă să manipuleze cu cei maturi — e doar nevrotic.
Și trebuie de căutat cauza. Oamenii sănătoși nu manipulează – ei își rezolvă problemele, acţionând direct.
16. Când duceți o convorbire cu copilul, nu-l criticați, nu-i atingeți personalitatea, nu ieșiți după hotarele analizei faptelor lui.
Vorbiți nu despre el, ci despre sine. Folosiți nu exprimarea «tu ești rău», dar «eu mă gândesc că tu ai procedat rău». Folosiți formulările: «Mie nu-mi place când tu…», «Mie nu-mi place când tu…», «Aș vrea că…»
17. Copilul trebuie să simte că părinții – sunt oameni buni și puternici.
Care pot să-l păzească, îi pot refuza ceva, dar totdeauna acționează în interesele lui și ce e cel mai principal – îl iubesc.