«Fii liniștit, nu te grăbi niciodată…»


Când eu eram alcoolic, cei mai buni parteneri de conversație erau tovarășii de băutură, care se nimereau prin cârciumă. Prieteni imaginari. Dar să știți, că în stare de ebrietate este plăcut să asculți poveștile fără capăt despre tristețe și griji străine, în timp ce singur interior ești pustiu.

Atunci cu mine adesea se întâmpla – tragi o sticlă de tequila, și-ți spui sine însuși: «Iată acum poți să și mori ». Dar într-același timp, alcoolicii au în disponibilitate ceea, lângă ce trec pe alăturea abstinenții – sinceritatea. Așa e. Mulți producători din Hollywood ar da totul pentru a obține acest material uman profund.

Câte o dată auzeam așa ceva, ce-ți ridica părul în cap. Dar a avut loc o istorie, care, pe bune, m-a limpezit. Nu-i mai țin minte numele, se părea persoană cu seriozitate, îmbrăcat elegant, geantă de lux, în cele mai dese cazuri, anume aceștia și se duc cu pluta. Se așezase lângă mine: «Văd că ești un băiat bun, hai să tragem un pahar».

De ce bețivii deseori îi numesc «băieți buni» nici nu-mi dau seama. Pahar după pahar, și pe curând am devenit deținătorul întregii colecții de povești despre viața lui. El povestea despre ceea, că se simte bine financiar, soția e gravidă, contractul dorit este iscălit deja, iar de luni trece pe un post, despre care a visat ultimii 10 ani. «Îmi iau zborul», – îmi spusese atunci acest om. Da, anume așa: îmi iau zborul. Și aici a înșfăcat el paharul, și filtrând prin dinți:

«Tu nici nu-ți dai seama ce proiecte tari sunt în capul meu», – a tras paharul și a șters-o spre ieșire. Ceva în mine strigă: oprește-l, lasă să mai bea! Dar el de-acum ieșise afară. Iar eu m-am întors de la fereastra, la care noi ședeam. Iar într-o clipă – un zgomot de frâne, strigăt și eu am văzut la răscrucea drumurilor ceva lipsit de formă și însângerat, ceva ce un minut în urmă era încă un om.

Ce așa grozav a făcut acest băiat, că Preaputernicul l-a oprit așa sever? Cu ce el era mai rău ca mine, ca un om beat zi de zi, cu pustietate înăuntru. De ce eu am fi rămas să trăiesc, iar el a ajuns să fie răzuit de pe asfalt?

Dar nu, după acest caz eu nu am lăsat paharul, aceasta s-a întâmplat cu mult mai târziu de acest eveniment, iar eu am înțeles principalul: fii calm, nu te grăbi niciodată, nu-l fă de râs pe Dumnezeu cu planurile tale, nu te bate cu pumnii în piept să bagi propriul adevăr în mintea altora.

«Ține minte, bucuria ta, ca și moartea ta, vor veni la tine la timpul lor. Tu nici cum nu vei putea schimba nimic».