O profesoară de matematică din Minnesota le-a dat odată elevilor săi următoarea problemă.


Close up of girl child friends in a park smiling to camera

Odată, în Minnesota, o profesoară de școală primară le-a dat elevilor săi o sarcină: faceți o listă a clasei, gândiți-vă la ceea ce vă place cel mai mult la fiecare elev și scrieți acea trăsătură lângă numele lui sau a ei. La sfârșitul lecției, ea a adunat listele. Acest lucru a avut loc vineri. La sfârșitul săptămânii, a analizat rezultatele, iar luni a dat fiecărui elev o foaie de hârtie pe care a enumerat toate calitățile bune pe care le-a observat la colegii lor.

Copiii au citit și, pe ici, pe colo, se auzea câte o șoaptă: “Este vorba numai despre mine? Nu știam că sunt atât de iubit”. Nu au discutat rezultatele în clasă, dar învățătoarea știa că obiectivul fusese atins. Elevii ei credeau în ei înșiși.

Câțiva ani mai târziu, unul dintre acei copii a murit în Vietnam. A fost înmormântat în orașul său natal din Minnesota. Prietenii, foștii săi colegi de clasă și profesorii au venit să-și ia rămas bun. La înmormântare, tatăl său s-a apropiat de profesorul de matematică:

– Vreau să-ți arăt ceva. – A scos din portofel o bucată de hârtie veche și îndoită. Era evident că o citise de multe ori. – A fost găsită printre lucrurile fiului său. El nu s-a despărțit de ea. O recunoașteți?

I-a întins bucata de hârtie. Era o listă cu calitățile bune pe care le observaseră colegii lui de clasă.

– Vă mulțumesc foarte mult, a spus mama lui. – A fost foarte important pentru fiul nostru.

Și apoi s-a întâmplat un miracol: unul câte unul, colegii de clasă au scos aceeași bucată de hârtie. Mulți dintre ei le-au păstrat și în portofel și le purtau mereu cu ei. Unii au păstrat-o în albumul foto al familiei. Unul dintre ei a spus:

– Cu toții am păstrat aceste liste. Pot fi aruncate?