În cea mai mare parte, viața modernă este o cursă: pentru o poziție nouă, pentru o siluetă ideală, pentru locația cuiva, pentru o vânzare de Revelion. Și în această cursă nebună, mulți uită uneori să trăiască și să fie doar fericiți.
Scrisoarea unei bătrânici de 83 de ani către prietena ei, care a apărut pe web cu o zi înainte vă va face să vă opriți un minut și să vă gândiți la viața voastră. Cu siguranță dânsa poate fi numită ca o inspirație. Cuvintele scrise de o femeie în vârstă vor fi aproape de fiecare dintre noi, mai ales când se apropie Anul Nou.
Dragă Berta,
Eu tot mai mult citesc și tot mai puțin șterg praful. Eu șed în curte și mă delectez cu priveliștea, și nu mă gândesc la buruienile din grădină. Eu îmi petrec mai multă vreme cu familia și prietenii și lucrez еще mai puțin.
Dacă este posibil, viața ar trebui să fie savurată, nu tolerată. Acum încerc să îmi dau seama de asta și să încep să apreciez.
Nu mai economisesc pe mine. Îmi folosesc ceștile de porțelan și seturile de cristale pentru fiecare ocazie specială, cum ar fi pierderea unui kilogram, curățarea băii sau prima înflorire de amaryllis.
Mergând la piață eu îmbrac veșmintele cele mai frumoase. Mă gândesc, că dacă voi arăta de succes, mie îmi vca fi mai ușor să mă despart de bani.
Eu nu mai aștept o ocazie importantă, pentru a mă folosi de parfumurile mele preferate. Eu merg la bancă sau la policlinică mirosind îmbietor.
Eu nu mai folosesc frazele ”cândva” și ”în zilele următoare”. Dacă ceva merită să fie văzut, auzit sau făcut, eu vreau să văd, aud, fac astea chiar acum.
Eu nu știu ce ar face alții, dacă ar ști, că mâine nu vor mai fi aici. Căci noi considerăm că viața este ceva de la sine. Cred, că dânșii i-ar aduna pe membrii familiei și câțiva prieteni apropiați. Probabil, că ei ar suna pe cineva și și-ar cere iertare pentru cuvintele spuse în trecut și pentru faptele înfăptuite cândva. Mie îmi place să cred, că ei vor merge la un restaurant bun, unde se servește mâncarea lor preferată. Eu așa cred. Eu nu o voi știi asta niciodată.
Astea nu sunt mărunțișurile, pe care nu le-am făcut eu. Eu aș regreta foarte mult, că le-am scris celor apropiați cele mai importante cuvinte, pe care aș fi vrut să le aduc la cunoștință. Și eu retrăiesc intens pentru faptul, că i-am spus soțului și părinților, cât de mult îi iubesc.
Eu încerc să nu economisesc și să nu pun deoparte aceea, ce ar fi putut aduce râsul și fericirea în viața mea.
Și în fiecare dimineață, când eu deschid ochii, eu îmi spun, că această zi este o zi specială. Fiecare zi, fiecare minut, fiecare inspirație într-adevăr sunt un cadou.
Probabil, viața nu a fost acea partidă, la care am sperat noi. Dar până când noi suntem aici, noi putem dansa.